Alex The Great:) Urasc caiinii vagabonzi! Imi e frica de ei. Ce e drept, mai putin ca in copilarie. Mai ales cand maraie si isi arata coltii. Dar simt o umezeala a pleoapelor cand vad cate unul schiop... Uneori e vina lor... s-au invatat sa sara la masinile in miscare. Si nu e bine pentru ei! E chiar foarte periculos.
In general, oamenii vor sa scape de acesti oropsiti ai soartei. Asa a fost si in noul microcartier unde m-am mutat de mai multe luni. Initial, asociatia de proprietari a incercat sa ii stranga si sa ii duca in asa-zisele centre de ingrijire. Dar in scurt timp au venit alti caini si au ocupat arealul. Am fost somati pe forumul de discutii al asociatiei de propietari sa nu mai hranim cainii. A urmat a doua incercare de a scapa de ei. Acelasi rezultat. Si atunci le-a venit mintea la cap. Au fost sterilizate femelele si marcati toti cainii. Copii se atasasera de ei si au devenit chiar prietenosi. Dezgustul initial al unora s-a topit parca si totul era bine. Ne-am obisnuit unii cu ceilalti. Au primit si nume date... de sigur de copii: Albutza, Janezul, Muschi etc. La insistenta copiilor, mari fani ai patrupedelor, s-au cumparat si boluri pentru fiecare si, prin rotatie, cativa dintre locatari le am inceput sa le cumparam si "boabe" Pedigree. Asta pana alaltaieri cand, un vecin care si-
a facut niste modificari la locuinta sa "insiruita", finalizandu-le a chemat ROMPREST-ul (firma de salubritate din sectorul 1) pentru a ridica molozul si resturile de materiale ce au ramas in urma reamenajarii. Daca cu noi s-au obisnuit - si cand spun asta vorbesc de toti locatarii microcartierului-, nu acelasi lucru se poate spune despre aversitatea pe care o au cateii fata de persoanele mai "hiperpigmentate din nastere" (sic!). Asa ca au inceput sa latre la lucratorii ROMPREST atunci cand acestia au inceput operatiunea de curatare. Fara alte actiuni mai agresive. Probabil ca unul din acesti angajati a fost deranjat fonic pentru ca era acoperita de latraturi maneaua care irumpea la volum maxim din cabina masinii ROMPREST (asa sustinea un vecin). A luat un drug de lemn si facand cativa pasi l-a lovit bestial pe Janezul. Cata josnicie a tradat acest gest nu mai intra in discutie. Ceea ce mi se pare nevrednic este insa faptul ca nimeni dintre cei ce erau acasa la acea ora nu a luat atitudine (inclusiv vecinul citat mai sus).
In general, oamenii vor sa scape de acesti oropsiti ai soartei. Asa a fost si in noul microcartier unde m-am mutat de mai multe luni. Initial, asociatia de proprietari a incercat sa ii stranga si sa ii duca in asa-zisele centre de ingrijire. Dar in scurt timp au venit alti caini si au ocupat arealul. Am fost somati pe forumul de discutii al asociatiei de propietari sa nu mai hranim cainii. A urmat a doua incercare de a scapa de ei. Acelasi rezultat. Si atunci le-a venit mintea la cap. Au fost sterilizate femelele si marcati toti cainii. Copii se atasasera de ei si au devenit chiar prietenosi. Dezgustul initial al unora s-a topit parca si totul era bine. Ne-am obisnuit unii cu ceilalti. Au primit si nume date... de sigur de copii: Albutza, Janezul, Muschi etc. La insistenta copiilor, mari fani ai patrupedelor, s-au cumparat si boluri pentru fiecare si, prin rotatie, cativa dintre locatari le am inceput sa le cumparam si "boabe" Pedigree. Asta pana alaltaieri cand, un vecin care si-
a facut niste modificari la locuinta sa "insiruita", finalizandu-le a chemat ROMPREST-ul (firma de salubritate din sectorul 1) pentru a ridica molozul si resturile de materiale ce au ramas in urma reamenajarii. Daca cu noi s-au obisnuit - si cand spun asta vorbesc de toti locatarii microcartierului-, nu acelasi lucru se poate spune despre aversitatea pe care o au cateii fata de persoanele mai "hiperpigmentate din nastere" (sic!). Asa ca au inceput sa latre la lucratorii ROMPREST atunci cand acestia au inceput operatiunea de curatare. Fara alte actiuni mai agresive. Probabil ca unul din acesti angajati a fost deranjat fonic pentru ca era acoperita de latraturi maneaua care irumpea la volum maxim din cabina masinii ROMPREST (asa sustinea un vecin). A luat un drug de lemn si facand cativa pasi l-a lovit bestial pe Janezul. Cata josnicie a tradat acest gest nu mai intra in discutie. Ceea ce mi se pare nevrednic este insa faptul ca nimeni dintre cei ce erau acasa la acea ora nu a luat atitudine (inclusiv vecinul citat mai sus). 
Microcartierul nostru cu locuintele "insiruite"
Eu am aflat seara tarziu cand am ajuns acasa de la Alex, fiul meu, care l-a gasit pe Janezul intr-o balta de sange langa o stiva de lemne ramasa inca langa locuinta cu pricina. L-a strigat dar el nu a reactionat! A sarit gardul si s-a dus la el. Janezul zacea si nu scotea nici macar un schelalait de durere! Impreuna cu prietenul sau l-au scos de acolo si I-au dat primul ajutor (i-a ajutat si sotia mea).
L-au hranit si hidratat cum au putut mai bine. Si ieri l-au supravegheat si l-au ingrijit.
Azi dimineata l-am vazut si eu. Inca nu poate sa mearga (daca v-a mai putea vreodata!) insa avea deschisi ochii tristi si cand l-am strigat a dat lent din coada. Si am simtit ca urape care o aveam fata de aceste suflete era una legata de frica din copilarie. Acu, ii iubesc si as vrea nespus de mult ca Janezul sa se faca bine. Si, as mai vrea ca Dumnezeu sa il pedepsesca la fel pe acel animal-de-om care a putut sa faca asa ceva!
Locul faptei cu urmele lasate de masina ROMPREST-ului.
UNDE ESTI TU TEPES DOAMNE???
